Ucenicul lui avicenna online dating

Rated 3.96/5 based on 767 customer reviews

Principiul formal al acestei discipline teologice — rafiunea ■ — va fi faclorul de rdspnndere, legdtttrd fi armonizare a tnturor .constiin(elor tn jurul creslinismnlui si problemelor sale funda- mental, acesl factor pniand fi man nil de fiecare, sttbiectiv, asupra INTRODUCEREA DEF1NIREA Teologia fitiidameniald este discipline} Uologicd, cure bazeazd rational : apardnd si poiemkdnd, adevarurile fundamentale ale creslinismulni. De aceea si lipsa mini sistem iuchegat de Teologie fundamenlald, cn principitt de expunere exclusiv rafiottal, in predarea problemelor creatine, tin uuuiai cd se resimte asa de gren, dar Utl Arzie §i iuipiedica mutte coufruutari si revkuiri da cou(iuul retigios, al sufletelor inseiale dnpd crediuja adevdratd si temeiuicd. Brogl U, Abbe de, Les fondaments intelectuelles de la foi chr't- tienne, 1905. I Religion und Offenbi- rung, Paderborn, 1901, 3 Aufl. fixe metafizice (legea judecafii), sau pe tegi fixe fizice (legea gravltafii), cl pe capacit Sti de adeziune si Tnsusire, morale. 1 Pe temeinicele baze noetice ale realismului empiric ideal, omul cucereste biruitor certitudinea, in toate domeniile de mani- festare ale spiritului s3u. Pozitivismul Acest sistem noetic este intemeiat de filosoful francez A.. Din cauzi exclusivitafii si necesitafii de cunoastere pri- mordiaia a divinitafii, iar prin aceasta cunoastere apoi, cuno Esterea celorlalte lucruri, misticismul filjsofic se ma'i numeste si teosofism. EX I STENT A LU1 DUMNE ZEU M 7 miscare nu numai din intreaga lume, dar si din fntregul univers, cu toa!

In actunea de aparare a adevaruriior fundamental ale crestinismului si polemizare cu dusmanii acestor adevaruri, din toate timpurile, se cupn'nd cele mai ideale manifestari ale ra'tiunii active, cat si cele mai serioase si sigure ajungeri si rezultat'e ale aceleiasi ratiuni, depozitate Tn tezaurul culturii si civilizatiei umane. Mormalimtl mini ascnunea cuts se imptuie mat ales in vremurile activate de sdruucin si pericol .penlrn credited, cand iudividul singtu'U, fdra bard rafionald penlrn crediuja sa, sau an o lalionaid dinlrc cele Mai supttrfictale, rudimentare si slabe, cade irimediabil in rdiidurile, ce ucconteuit sc mdresc.. De aceea, la obtinerea starii de certitudine intr'o problema religioasa oarecare, de care se preocupa Teologia fundamentals, vor colabora toate trei facultafile sufletesti: inteiigenfa, sentimen- tul si voinfa, certitudinea nefiind numai o chestiune de ordin siiogistic, volifioual, sau afectiv. Comte sj sustine, ca cunoasterea omeneasc S se reduce la sfera experimentaia. El se deosebeste radical de misticismul religios ortodox, care inva(3 un ordin mai superior de viaja, in care crestinut adev Srat, prin unire deplina cu Dumnezeu, din toata inima si tot sufletul sau, prin desb Srare de cele pamantesti, se lumineaz'a in interiorul s Su stent si beneficiaza de cunoasterea superioara religioasa mistica. e celelalte miscari planetare, iar constienja ti permite de-a poseda, pe depiin, controlul de sine si notarirea activa.

Odihniiidn-md pe vechile coreetive tradition .tie, am reslrdus, de aceea, proporfiile acested enciclo- pedice in prcpor(iile polriviie nuui airs, care, pe Idnga atdlea calitdfi, trebue sd o defie si pe aceea de a fi praciic si coniod, . iar haineie i ic-am ferit, dnpd pnliiifd,de artxficiile stilnlui savant, dar prea greoiu si adesea prolix. RAPORTURI Existenta Teologiei fundamental, ca disciplina teologic S stiinjifica, este de sine statatoare. obiective religioase, spre cunoajterea a ins Ssi reali- f Stii Iucruriior in sine. Descartes ridic S scepticismul la langul de fundament pentru Tnceptitu I cercetarilor lui, care toate pleac S dela tndoiaia: „cogito, ergo sum". al XVlll-Iea, in am Snunt si din toate puiictele de vedere, inc St este supranumif p Srintele scepticismuhii. Afirmajiile spiritualiste, care nu se pot verifica experimen- tal, nu se pot sustine: Dumnezeu nu exists, sufletul este muritor cu trupu! I'seudomisticisuiul desfiintoaza complet caile normale umane de cunoastere. Argumentele cosmologice a) Argumenlul misc&rii Argumentui miscarii pleaca, in dovedirea existen(ei perso- nal a lui Dumnzeu, dela existenfa miscarii si schimb Srii in fume. Aceasta serie de cauze se odihneste tntr'un print major im obil. a In lume extsta;^s Ire T~n Tconteiiita" mi^care, necontenita schimbare, necontenita prefacere. 0 alta: gra vitated, in virtutea c Sreia corpurile cad spre centrul p3m Jntului.

Am CQHsnllat si conexdt, peste tot, ajtingerile utile ctt acele ale marclui apologel romdu ! Intervin iusa, intre ea si alte discipline stiintjfice o serie de raporturi, f2r3 a ciiror corecta precizare aceasta existenja ar ii compromisa, dac S nu imposibil S. Filosofia, ca disciplina stiintific S, urm Sreste c Sstigarea unei .atitudinl de viaja, prln aflarea adev3rului. Trebue de observat ms S, eg certitudinea re Mgioasa" nu este egala cu o certitudine cu siringeu(i3 ma Umatkd. Teoiogia fundamentals nu rezolya" proble- mele sale ca pe niste simple problems matematice, al c Sror rezultat se impune necesar. Principiiie riguroase sceptice, el le bazeaza pe legea cauza- iit Sr,ii, fapt care mai permite acestui sistem noetic o trecatoare Inf lorire. Bxptmtre sisleti Mlicii si eriiira, Bucu- restl, Acad. Pentru ap Srarea misticismului religios ortodox ds apropierile patologice, ca : delirul paranoicilor, sau al psihastenicilor, din clinicile de boli mintale, consults : E. Aceste necontenite miscari, schimbari si prefaceri ne sunt redate plastic de poetul Ion Pillat, Jn poesia sa: „Panta ret", brodata pe motivui clasic heraclitian: „Spumd, fulg, vant, val, nisip si ploaic, Clipe nilale, ceasuri pierdute, zile si ani — Totul se scurge, totul m& lasd, fuge si moare In necuprinsul, in nesfdrsilul tan ocean . * Dar, sa trecem la analiza acestei realitaji cosmice — ? 0 alta lege, independents luminos de om, si care ne atesta o infelepciune suprema, organizatoare a legllor de miscare si a misc Srilor in jurul unui centru.

Dacd insd, nneori H'am coresptius aceslui scop miiltipltt urmdrit, acedsta se daloreste nu relet iuientii, nici sldbiciunii inlrinsece argnmenlelor rafiomtle sau lifsci de lemeinicic a ade- vdrttltti crestin, ci deficie H(elor iuerente itmatte, de aceea criitca orient sd /ie cn bti Hdvoin ■ PRINCIPIUL NOETIC Unicul principiu Teologiei fund amenta Datele acestei d de datele celorlalte lucreaza cu premise formal de conduita si lucru stlin(ific al e este- ra\itmep iscipline se deosebesc, de aceea, radical discipline teologice. Concluziile sale vor fi, ' deer, cokchmi rationale, care vor nivela pr Spastia dinfre domeniul autoritativ teologie al credintei si ce J Uber- subie,ctiv al ratiunii. Morula si sociologia, pentru argumentarile morale aie existen(ei lui Dumnezeu sau ale nemuririi sufletului, sau pentru ;prezentarea religiei ca fenomen social. Sectologia, pentru doctrina si istoricul diferitelor secte rajionaliste, etc. Obiectul ei devine, atunci, teren pentru cele mai streine si indraznete recoite de teorii, abuzive ca principiu formal si grestfe ca rezultate, 2* 2\ TEOLOGIA FUNDAMENTAL^ De aici, p Sruta discordant^ dintre un domeniu si altul, dintre un principtu formal si altul, un obiect si altul, etc. San condamnabilele tendinte si rezultate ale modernelor sisleme de teligii natnvale, care discrediteaz S compiet T. Stiinja se aplic S la cunoasterea si sislematizarea rational* a realitatji, pentru usurarea existenjei si fericirea temporaia a omului. ci numai atunci cand filosoful, pe lang S intelepciunea rational S, are ajutorul atot- puternic al credinjei, sau cand el se sprijina in lucrarilo sale pe ajutorul supra- natural al grafiei si-si cauta inspirefiile sale tn campul adevarurilor revelato. unite cu' dcmoiislrari f*&*tt#mc»ii tiayyi Ai^) preventive doctrinale, pentru numarul din ce fn ce mai mare de credinciosi, care se ad Spau la luminile acestei noui filosofii. Fa{S de victoria mereu crescand S a crestinismului, cat ? Intre adeptii ontologismului se numar3 acum filosoful Platan, care susfinea c3 realitatea lucrurilor este sesizabiia in ideile lor vecinice, apoi Malebranche (f 1715) si filosoful Italian Gioberli (f 1802) care-l sistemiza si-i dadu si numele. Rezultatele mistice, pe l Snga ca sunt inaccesi- bile oricui (starea extatica extraordinara), intampin S si cele mai multe greutati, in acceptarea lor, unele fiind dintre cele mai extravagante {datorita aceleiasl stari). Dar, daca principiul cauzaiitatii r Sm Sne acelasi, realitatea este cercetata, pe baza aceluiasi principiu si prezentata, subt toate aspectele sale. , ST 6: mat Sria Mte Pfi U Sine fns ¥ neinsuflefita, L- P ab art spirit, de , a se mi5Ca , ma . Je pa sivitate, iar miscarea prin sine nu poate exista, nici se mani- testa ca miscare, ci numai acfionand asupra materiei.

i Sistematizarea s|tiin{ifiea a acestei discipline teologice va utiliza toate mijloace|e si rezultatele rajianale, existente, admise- §1 ob(inute de om, pfcntru fundamental i celor patru prlncipii de baz S ale crestinismului. f., ca discipline stiintjfica de cunoastere si aflare a adev Srului, prin refuzarea radicals a reve! si filosofie exista un perfect acord si o ideala continuitate, atunci cand rafiunea bine intentjonata ajunge la. 1 Aceste rezultate filosofice corecte isi au organica continui- tate si ultim r Sspuns in rezultatele stiinjifice ale Teologiei fundamentale.- Va fi explicabila atunci si refuzarea tuturor sistemelor de filosofie, gresite si contrare fundamentarilor noastre, care s'au tndepartat condamnabil de pe calea corecta stiintjfica si inex- plicabiia va fl atitudinea dusmanoas S a tuturor acelora, ce ne considers prin prisma acestor refuzari. 1 Numai subt unghiul acestui perfect acord a putut , Cicero enunfa defi- nifiunea : „Sapicntia est return Aivinarum ci huiininartim sa'attia" (Qh Tuscm V V, 3). Apologeiica (apologeticnm) este necesara, astfel, pentru vindecarea boalelor fremiti, na^duovj filosofice elinesti, ori doctrinale iudaice si eretice. Cotos, teolpgia fundamtntott: Partea introduc Uv J, Ceni&uti U138 p. i fats cu r Sspandirea lui departe si'n afara hotarelor fatii Sfinte, atacurile iudaismului decad, pentru a tnceia cu totul prin se- coiul a! Literatura crestin S mai inregistreaz S riposte, doar sporadice, contra iudaismului, din partea sff. In ceea ce priveste slringenja lor: este mils, in ceea ce priveste func(iunile noetice ale omului, afar3 de cazul c Snd rezultatele sunt aparent mistice, dar in esenta rationale. Lumea si omul, macrocosmosul si microcosmosul, cercetate pe baza principiului cauzalitafii, ne prezinta, in scopul argumen- t Srii rationale a existentei lui Dumnezeu, dovezi nedesmintite. Indepen- dent de materie ea nu poate exista; actional asupra materiei, tua itate F?

M njii omenesti ;nu i se opune chinga autoritativa a dogmei, cl insasi elasticitatea metodelor sale favorite, avand dovada fi 1 H. a{iei supranaturale, deci implinit si a caracterului supranatural al crestinismului si utilizarea exclusive a rafiunii autonome si subiective, nu tn func|iunea sa principiala formaia, ci in funcjiunea sa clasica noetica, creatoare de fond nou filosofie. 2 Consults asupra wportului dintre Teologie si filosofie si : I. Atanasie, leronim, Grigor U di Nazianz, loan Gnr& de Anr, etc. INTRODUCEREA 27 Al Sturi atacurilor iudaice, crestinismul sufere vehemente atacuri din partea filosofilor contemporani si p Sganilor in genere (uneori chiar Tmparati). Mistica devine, astfel, ca sistem de cunoastere, un privitegiu pentru putini si o ratacire pentru mulji. Contingenta si ordinea din lume, ca si scopurile, miscarea, forta centraia si energia vor forma tot atatea argumentc cosmo- logice, sau argumente, care, bazate pe principiul cauzaiitatii dovedesc existenja lui Dumnezeu din studiul obiectiv a! Th m ° dif '' Carea de P ° ten $ a fn cea de actuahta te.

Straubinger, Lihrluck dtr Fundamtnldl-Theologie, Paderborn, 1936. 12 TEOLOGIA FUNDAMENTAL A corectiv numai fn rezultatele stiintifice In domeniul Teologiei fundamentale nu refuz3ri apriorice de baze presupuse suprem S fn domeniul Teologiei fundarc sigure, obp'nute de ea. Filosofi vestifi, pe aceste timpuri, sunt: Gels, Lncian, Fron- ton, Crescent, care tr Siesc subt imp Sratul Marc Aureliu Filosoful, apoi neopitagoreii si neoplatonicii: Filostrat, Porjiriu si Hurocle, care intrebuin{eaza' speculate dintre cele mai absurde contra lui lisus Hrlstos §i a filosofiei noui crestine. Contra ontologismului.'se poate observa inversul observa- tiunllor contra misticismului, c3 cunoasterea lui Dumnezeu ar trebui sa fie atunci unanima, datorita intuifiei identice la fie- care om. faptelor din lume, iar tendin|ele (aspira^iile) psihologice si morale ale omului dupa adev Sr, bine, frumos si ordinea mora 13 tot atatea argumente antropologice, care, bazate pe principiul cauzaiitatii, dovedesc existenja personals a lui Dumnezeu din studiul obiectiv si atent al omului, -in deplin Statea sa fiinjiaia si existenjiaia. Ea este deci posterioara materiei, nesubsistenta prin t S1 " ,, Sa? tenteior si numai activitate parti T Acest altcineva este fiinfa suprema atotinjeleapta, care se numeste Dumnezeu.

PETRU REZU§ Profesor (a Academia Toologica, Caransebes CURS DE TEOLOGIE FUMDAMENTALA CARANSEBES, 1942 TIPARUL TIFOGRAFIEI Dt ECEZANE, CARANSEBE? Dorsch, F., Institutiones thtolrgiae fundamental, il De ecclesia Christi, Oeuiponte, 1914, 2 ed. De aceste sisteme va fi vorba, rand pe rand, in cuprinsul acestei discipline, cadrul acesta preliininar nepermi- jandu-ne insistenta mai pe larg aici. Segareanu, Conlribitjii la ttoria categori Hor, in Revista de filo- •sofie, vol. Astfel, c S diferitele criterii care au fost propuse, indepen- dente sau auxiliare: revelafiunea divina (Huet, De Bonald), con- sim\amanlnl universal (Lamennais), simful cointut (Reid, Hamilton), sentimentul (Jacobi) trebuesc refuzate, ca insuficiente si cauza- toare a unei neincrederi nejustificate tn puterile ratiunii umane, luata in general, sau in ale celei individuate. Boulenger, Manual d'apologctiquc, VIII ed., Paris, 1937, p. EX I STENT A LU1 DUMNEZEU 65 fie considerand natura adev Srurilor (certitudine fizi:3, morala si metafizica), fie modul de cunoastere (cert, intuiti/asi discursiv S), fie subt raportul eviden|ei (cert, intrinseca si extrinseca), pe nof nu ne va interesa dec St certitudinea religioasa.

Metoda integrals va utiliza, a rezolvarea cre§tin4 a acestei projbteme: ascendents denta, inductlva - deductiva, extrinseca - intrinseca, negative - pozitivl Existenja, spirituaiitatea, libertatea si nemurirea sufletului vor fl temeinie fundamentate si postulate rational, pe serioase Y (J ' baze ftiintjfice ontologice, cauzale, jfilosofice si istorice. minunea, profetja); desvoltarea istorica a revelajiunii . Teodiceele mai vechi si religiile naturale mai noui incercau, astfel, sa explice numai pe baze originate naturale si rationale toate problemele de baza ale Teologiei fundamental. Isloria rcligiilor, disciplina filosofica care se ocupa cu diferitele f)rme pe care religia obiectiv S revelata, cat si religiile mari necrestine degradate, le-au luat In decursul timpurilor. Psihologia religioasa, disciplina filosofica care se ocupa cu manifestarile sufletejti religioase ale omului. Sociologia si einografia, discipline filosofice care se ocupa cu manifestarile religioase colective ale societ Sfii sau popoarelor, etc. Diferite arte (aria religioasa), pentru argumentarile este- tice, etc. Aceste dou S apologii sunt apologii de protest contra calom- niilor (Crescent) si persecutor p Sgane, filtjd adresate imp Sra- tului Antoninus Pius, fiului s Su Verissimus (Marc Aurel), fiului s Su adoptiv (Lucius Verus) si Senatului roman. 74 TEOLOGIA FUNDAMENTAL A Ori, ceea ce este tnnascut nu mai are nevoie de cautare far ceea ce este adev Srat nu are nevoie de demonstrate, ci doar de o simp IS atenjie interioara si de experienta » Intre inneisti pot fi BUfn«ra{ii Plato*, cue sustlne o innas- cenfa estompata' de pacat a ideilor in sufletul omului Expe- rienta are rokil de a vivifica si intensifica aceste idei, pri n care apoi omul cunoaste fimfa lucrurilor. Argumentarea cauzala va putea fi impacts, En urma celor expuse, astfel: § 1. ) Aceasta aparent fnsa, deoarece fiecare atom cuprinde o miscare ordonata si nu haotlc S, o miscare bine (angrenata in cadrul celorlalte molecule, astfel ca, departe de a se stingheri colaboreaza armonic toipreuna\ Ceea ce nu ar fi asa, fiind insas!

divine;, fundamentarea istorica pozitiv S a divinitajii! Lui lustin Martirul i se mai atribue dou S scrien: Jl r ; "EXXr, va S ". Descartes (f 1650), mai t Srziu, cauta chiar exemplificarea ? materia proprietara lajscar H, deoarece nu s'ar mai explica atunci nici provementa si nici armonia manifestanlor acestei materii Pentru sustinerea etcrnita{ii mifc&Hi, deci a refuz Srii fiinfei divine dm explicarea ei cauzala, adversarii invoca diferite argu- mente, cuprinse in doua ipoteze clasice: ipoteza mecanicd si ipoteza dinamica.

■ Savin, expuse, pdnd til present,, in valot WSt U sale scrieri apologelice (Curs de Apologetica, vol.1. In Cfiie ce urmeaza, vom considera intre aceste raporturi: I. Atitudinea filosofica faja de viaja este integraia, adev3rul cautat de ea nu este un adev Sr fenomcnal, ci unul noumenal, Domeniile ei ies, astfel, din cele stiintifice-empirice si se transcend in cele noumenale. Repetam, certi- tudinea religloasa si evidenta ei este numal de naturd morald. Caci atunci, „credinja omuiui nu ar fi libera, ci necesara si asa omul n'ar mai avea niciun merit Jnaintea lui Dumnezeu". Scepticismul poate fi aflat si la teologii Huetius si De Bonald, care contestau raf iunii putinfa de a define cu evident^ certitudinea obiectiva religioasa si foloseau, ca criterlu si corec- tiv: revelajiunea divina. Dac3 spiritul omenesc nu poate ajunge la certi- tudinea obiectiv S, Tnsusi scepticismul nu se poate sustine: princi- piiie lui fiind far S valoarea adev Srului, — neavand nicio obligati- vitate ca sistem noetic — , spiritul omenesc avand tot dreptul a se indoi si de ajungerile rajionale ale acestui sistem noetic. Vasilescu, iiisticism si paiologie, Bucuresti, 1940, p. 2 Asupra misticismului groc, vezi considera|iih lui : S. Cauza eficienla a lumii esle o cauza superioar A omului, o cauza supremo", Dumnezeu, etc. Argumentarea cauzaia a existenfei personale a lui Dumnezeu se bazeaza pe posibilitatea admisa a cunoasterii adev3rate si sigure a realitajii si pe valoarea universal, constatata", a princi- piului cauzalitajii. «- ■carea — , pentru a afla premisele necesare rationamentului pentru dovedirea existenfei personale a lui Dumnezeu. •Si orice rdsarit isi are — amurg « glasul undelor Manic suna , . 1 Reaiit Sfile cosmice planetare, in miscare, au determinat pe oamenii de stiinfa s3 transpuna miscarea de pe p Sm Snt pe o alta planeta, apoi sa o declare etetni, numai spre a evita de- ducfiile logice ale unei existenfe divine.

Partea iittroductivd, Bttcuresli, 1935; FVm Ja originaa religiei, Partea I-a, 1937; Existen^a lui Dumnezeu. 1040; Partea IX: Arguments cosmo1ogic,7 is mt-a cemt, atdt bi Miograjia ortodoxd si rom. Problema divina deviue problema suprema a filosofiei, ne- murirea sufletului: corolarul s3u indispensabil. Baugand, Le christianisme et les temps presents, i O voll. 1 De cu vreme, de aceea, s'au n Sscut diferite sisteme noetice, care au negat fajiurijl puterea de-a objine certitudinea obiectlvl Ditttfe acestea, vom considera aid: sapticisw.it], pozitivismul, crifieismul, agnosticismul, mislicismul, inmismiil, intuit ionismn'l rd pragmatismul. Dac3 acest sistem noetic ar fi fost profesat fd deplina lui puritate, onienirea ar inregistra cele mai dezastruoase rezultate, pe toate terenurile de manifestare ale spiritulul uman. Runciman, La civi- lisation hyz Mititu, Paris, 1934, p. EXISTENT A LUI DUMNEZEU 73 Aceleasi infinite procedee le va intrebuinta mistica evului mediu, in frunte cu Master Ekltarl, spre a g3si demn fnlocuitor si urmas ratiunil, tn misiunea sa de cunoastere a lumii si a lui Dumnezeu. Colaboreaza, astfel, spre dovedirea existenfei personale a lui Dumnezeu si ratiunea si empiria si experienta interna" §i cea externa. ^Miscarea este trecerea dela o stare la a ita, sau dela ^staxea ^potentials la cea actuaia (cineiica). 8* 116 TEOLOGIA FUNDAMENTAL^ Aceasta trecere nu poate fi considerata de sine st Statoare sau cu v.rtualita|i proprii de fiinfa 5 i existen { a, deoarece ea se continua msi departe, tra„ S formandu-se intr'un mereu alt actual dupa cum aid inceputul nu §1-1 are tb sine. in mceputul si sfarsitul s Su, de o putere din afara sa In lima aceasta, defining aristotelica cuprinde atat presu- pdnff"' ^ntis in potentia in quantum est in Miscarea observata de sfmfar He uoastre nu este decat o m scare' 2 l"2K ^ . c ^- Aceasta fractiune de miscare pnn simjurile noastre, ne permite Werea Zn Tzeu" e Xi St ^ ei ^ Ca o actualizare a st Srii potentate, deci ca un plus fata de starea paslva potential anterioara, mi ? Transpunerea misc Srii ■de pe p Smlnt ps o all S planeta, transpune acolo si Jntrebarea: de unde si cine e cauza miscarii pe acea planeta?

Leave a Reply